Acum șapte zile, Vali Petcu, pe care mulți îl știu drept Zoso, a publicat un articol despre psihologi. E cel mai citit blogger din România. Îl citesc de 20 de ani și, de multe ori, are dreptate. De data asta, nu. Și cred că merită spus, cu dovezile pe masă.

Nu scriu ca să mă cert cu el. Scriu ca cineva care conduce o platformă de terapie și care, în fiecare zi, vede ce face de fapt un psiholog. Iar articolul lui pornește de la o premisă falsă, o duce într-o generalizare, și, pe drum, spune ceva despre valoarea oamenilor care merită discutat separat.

Argumentul lui pornește așa: „Eu n-am auzit de femei puternice și smart să meargă la psiholog." Și dă patru nume ca dovadă: Charlize Theron, Melinda Gates, Julia Koch, Susanne Klatten. Problema e că primele două îl contrazic direct. Iar celelalte două nu spun nimic, nici într-o direcție, nici în alta.

Fragmentul de început din articolul lui Vali Petcu, pe zoso.ro.

Primele două exemple fac terapie. Și o spun public.

Charlize Theron vorbește deschis despre terapie de ani buni. Despre tulburarea obsesiv-compulsivă, despre o copilărie extrem de dură, despre depresie. Nu ascunde nimic, o spune în interviuri, pe surse (vezi Fox News).

Melinda Gates a mers și mai departe. A postat un video care începe exact cu propoziția asta: „Dacă ai fost vreodată sceptic în privința terapiei, te înțeleg. Și eu am fost." Lucrează cu aceeași psiholoagă de peste zece ani și vorbește despre asta ca despre ceva firesc.

Julia Koch și Susanne Klatten, celelalte două nume, sunt moștenitoare germane extrem de discrete, care nu vorbesc public aproape despre nimic. Nu știm dacă merg sau nu la terapie. Nu dovedesc nimic, au fost puse pe listă doar ca să pară mai multe.

Deci, din patru exemple, două îl contrazic și două sunt neutre. Când primul tău exemplu de „femeie puternică" e chiar un om care îi face reclamă terapiei, teza ta nu mai e teză. E autogol.

Oamenii puternici merg la terapie. Nu în ciuda faptului că sunt puternici, ci fix de-aia.

Ideea că un om „puternic și smart" n-are nevoie de psiholog confundă tăcerea cu tăria. De fapt, e invers. Îți trebuie destulă forță ca să te uiți la propriile probleme în față și să spui: vreau să lucrez la asta.

Sportivi de performanță, antreprenori, chirurgi, artiști, oameni care iau decizii grele în fiecare zi, mulți au un terapeut, exact cum au un antrenor sau un contabil. Nu pentru că sunt „nebuni". Ci pentru că știu că mintea, ca orice altceva, funcționează mai bine cu întreținere.

„Doi cunoscuți divorțați de psiholog"

Al doilea argument al lui e o poveste: are doi cunoscuți care „au fost divorțați de psiholog". Doi oameni nu sunt un tipar. Sunt o poveste. Din două cazuri nu scoți o regulă despre o profesie întreagă, așa cum din doi șoferi beți nu tragi concluzia că mașinile sunt periculoase.

Și mai e ceva important. Un psiholog nu are voie, prin codul deontologic, să-ți spună „divorțează". Dacă o face, încalcă exact regulile meseriei lui și poate răspunde pentru asta. Terapia bună nu împinge pe nimeni nicăieri. Te ajută să vezi limpede ce simți și ce vrei, iar apoi alegi tu. Adulții aleg singuri. Mereu au făcut-o.

Rândul care doare cu adevărat

Dar nu premisa greșită m-a oprit. M-a oprit felul în care a descris oamenii din poveste.

Tot din articolul original. Evidențierile ne aparțin.

„Băieți de nota 20, cu fete medii. El 3.000€ pe lună, ea 1.200€."Vali Petcu, zoso.ro

Le-a dat note. Iar nota a fost salariul. Un bărbat „de nota 20" fiindcă are 3.000 de euro. O femeie „medie" fiindcă are 1.200. Iar în aceeași frază, ca și cum ar fi normal, „fă, taci dreacu" adresat unei soții.

Aici e, de fapt, toată discuția. Dacă valoarea unui om se citește pe fluturașul de salariu, atunci da, un psiholog n-are ce căuta acolo. Pentru că terapia pornește exact din ideea opusă: un om nu valorează cât are în cont. Și nu, nu spun că banii nu contează. Spun că nu ei dau valoarea unui om. Un salariu mare nu te face mai bun, iar unul mic nu te face mai puțin om. Un cont bancar e o cifră. Nu e o notă.

Unde are dreptate

Ca să fim corecți, un lucru l-a nimerit. Piața chiar e plină de „coach-i" ieșiți dintr-un curs de două luni, care dau sfaturi de viață fără nicio pregătire. Oameni care ieri erau altceva și azi îți vând, pe TikTok, rețeta fericirii. E o problemă reală și merită spusă apăsat.

Dar de aici pornește greșeala lui. Un coach fără licență nu e același lucru cu un psiholog cu ani de facultate, formare și supervizare. A băga totul în aceeași oală, psihologi și coach-i la un loc, e exact confuzia care face rău. Mai zice ceva care sună bine: „n-aș lua sfaturi despre relații de la cineva care nu are una." Sună a bun-simț. Dar dus până la capăt, logica asta înseamnă că un medic n-ar putea trata o boală prin care n-a trecut el, iar un pediatru ar trebui să fie copil. Un psiholog nu-ți dă „sfaturi din experiența lui". Te ajută, cu metodă, să-ți dai tu seama. Nu experiența personală te califică. Formarea te califică.

Și hai să fim și mai cinstiți decât el

Pentru că nu vreau să par apărătorul orb al unei bresle. Adevărul e că și printre psihologi sunt destui oameni ciudați. Noi, la Pasul, îi vedem aproape zilnic la interviuri. Și îi refuzăm. O diplomă nu e de ajuns ca să lucrezi cu cineva la cel mai vulnerabil moment al lui.

Ba mai mult, chiar și sistemul care ar trebui să vegheze scârțâie. Doar în ultimul an au fost mai multe scandaluri grave chiar în jurul Colegiului Psihologilor din România: un om care a practicat psihoterapie fără drept și e acuzat de agresiune sexuală de mai multe paciente (ziare.com), acuzații de abateri etice grave chiar împotriva unui membru al comisiei de deontologie (PressOne / Europa Liberă) și un scandal întreg pe legea psihologului (HotNews). Le știm. Fix de-aia filtrăm dur. Diferența e că noi nu ne prefacem că problema nu există, dar nici nu aruncăm tot domeniul la gunoi din cauza ei.

Ce vedem noi, în fiecare zi

Scriu asta de undeva anume. La Pasul, în ultimul an și jumătate, am lucrat cu peste 500 de clienți și am livrat peste 4.600 de ședințe de terapie.

Chiar să fie toți oamenii ăștia niște nebuni, care aruncă cu banii și cu timpul pe geam? Să fie chiar toți spălați pe creier? Sau poate, doar poate, terapia face ceva ce chiar merită.

Pentru că la scara asta vezi limpede un lucru: terapia bună nu desparte cupluri. Le dă un limbaj comun. Cele care se termină erau, de cele mai multe ori, deja terminate. Terapia doar a scos adevărul la suprafață mai devreme, ca doi oameni să nu mai piardă încă cinci ani în ceva mort. Asta nu e o pagubă. E o eliberare.

Vali încheie cu: „Pe vremuri se băga mă-ta în relația ta și ți-o strica, acum psiholoaga." Ce spune el, de fapt, e că era mai bine când femeile tăceau și rabdau, când nu aveau unde să fugă. Nu era mai bine. Era doar mai tăcut.

Și acum, partea cu adevărat ironică

Vali e, de ani buni, un fel de justițiar al internetului. Cere presei să-și corecteze textele, arată cu degetul publicațiile care copiază știri sau care nu fac update. Și, de multe ori, are dreptate. E una dintre cauzele lui bune.

Lui i s-au adus aceleași dovezi, în comentarii, chiar sub articolul lui. Uite ce a răspuns:

Răspunsul lui Vali, în secțiunea de comentarii de sub articol (30 iunie 2026).

Un „mulțumesc". Și nimic schimbat, de șapte zile. Cel care cere tuturor corecturi nu-și aplică sieși aceeași regulă. Asta nu e doar ironic. E trist.

Cine a corectat, de fapt

Nu eu. Cititorii lui. Un comentator pe nume Dorin a pus linkurile, negru pe alb: Charlize Theron și Melinda Gates, la terapie, pe surse. Iar Răzvan T. Coloja a scris, din interiorul breslei, cel mai echilibrat comentariu de sub articol, despre ce poate și ce nu poate terapia. Vali le-a răspuns cu un „mulțumesc". Eu le zic mai mult: ați avut dreptate. Vă mulțumesc.

Vali, ne cunoaștem și te citesc de 20 de ani. Ai dat de multe ori cu bâta-n baltă, dar de multe ori „ai și făcut". De data asta însă ai dat rău de tot. Și dacă n-aș reacționa, ca om care face asta zi de zi, aș fi iresponsabil.

Personal, sunt dezamăgit. Și cred că înțelegi de ce. Corectează articolul. E tot ce ceri și tu de la ceilalți.

Charlize Theron, Melinda Gates și Vali Petcu: avere și terapie — Recapitulare, pe scurt.

Puterea nu înseamnă să nu ceri niciodată ajutor. Înseamnă să știi când să-l ceri.

Articolul lui Vali Petcu: „Sfaturi ne-practicieni" (zoso.ro)

Update · 7 iulie 2026

La o oră după ce am publicat răspunsul, Vali a făcut două mici modificări la articolul lui. A tăiat numele celor două femei pe care le dăduse drept dovadă, Charlize Theron și Melinda Gates. Și a adăugat un „ps": că nu spune că psihologia e o pseudoștiință, ci că sunt mulți impostori în meserie. Adică, în mare, chiar lucrul pe care îl spuneam și noi.

Articolul n-a fost corectat integral, dar cele două exemple greșite, care erau fix dovada tezei lui, au dispărut din text.

Modificarile lui Vali: numele taiate si un ps adaugat — Cele două modificări, evidențiate de noi: numele tăiate (sus) și „ps"-ul adăugat (jos).

De ce am scris asta

Aș fi putut să dau scroll. E mai simplu. Dar când ai o platformă de terapie și vezi zilnic ce schimbă de fapt un psiholog în viața cuiva, tăcerea nu mai e neutralitate. E lașitate.

A lăsa o idee falsă, împinsă către milioane de oameni, să treacă drept adevăr doar ca să nu superi un cunoscut, e iresponsabil. N-a fost despre Vali. A fost despre ce sunt eu dispus să las nespus.

Femeile puternice merg la psiholog. Un răspuns pentru Vali Petcu