Alina Daniela Dumitru

Cred că fiecare om poartă cu el o hartă desenată în copilărie. Pe ea sunt trasate drumurile pe care a învățat că este mai sigur să meargă. Unele îl învață să ascundă ceea ce simte. Altele să aibă grijă de ceilalți înainte de a avea grijă de el. Altele să creadă că trebuie să fie perfect pentru a merita apropierea. Rolul meu nu este să redesenez această hartă, ci să însoțesc oamenii până când descoperă că pot trasa și alte cărări, care îi apropie nu doar de ceilalți, ci și de ei înșiși. Teoria atașamentului mi-a schimbat profund felul în care înțeleg suferința. De-a lungul timpului, am descoperit că nesiguranța, perfecționismul sau teama de respingere reprezintă adesea strategii prin care un copil a încercat să păstreze apropierea oamenilor de care depindea. Astăzi mă interesează mai puțin comportamentul și mai mult experiențele care l-au învățat că aceasta era cea mai sigură cale de a se proteja. Cred că imaginea despre sine se construiește în relație cu cei care ne cresc. Tocmai de aceea, o relație terapeutică sigură și autentică poate deveni spațiul în care vechile convingeri încep să se transforme. Îmi doresc să ofer un spațiu în care oamenii se simt văzuți, înțeleși și suficient de în siguranță pentru a descoperi că povestea pe care și-au spus-o despre ei vorbește mai degrabă despre experiențele care i-au format decât despre valoarea lor. Pentru mine, psihologia înseamnă să însoțesc oamenii până când încep să se privească cu mai multă claritate, compasiune și curaj.