Stilurile de atașament: ce sunt, cum se formează și cum te pot ajuta să construiești relații sănătoase
În spatele felului în care iubești stă povestea felului în care ai învățat, încă din primul an de viață, să te simți în siguranță emoțională. Teoria atașamentului - una dintre cele mai solide ramuri ale psihologiei relaționale - explică de ce tendințele tale afective par atât de automate și, totodată, cum le poți transforma cu sprijin specializat și practică zilnică.
De ce contează stilurile de atașament
Fiecare om poartă cu sine o “hartă” internă a intimității, creată din interacțiunile timpurii cu îngrijitorii. Această hartă răspunde la două întrebări biologice fundamentale:
Sunt în siguranță?
Contează cine sunt eu pentru tine?
Felul în care primești sau nu primești răspuns devine filtru prin care interpretezi toate relațiile viitoare, de la prietenii până la partenerul de cuplu și relația cu tine însuți.
Cum se formează un stil de atașament
Între 0 și 18 luni, creierul se dezvoltă accelerat, iar emoțiile sunt reglate mai degrabă corporal decât verbal. Dacă părintele răspunde constant și predictibil la nevoi emoționale, copilul internalizează mesajul „lumea este sigură”. Când răspunsurile sunt inconsistente, absente sau periculoase, copilul învață strategii de supraviețuire care, la maturitate, devin stil de atașament anxios, evitant sau dezorganizat.
Important de reținut: harta nu este o sentință. Prin terapie relațională și relații corective, stilul se poate securiza.
Stilurile de atașament la vârsta adultă
Atașament securizant
Confort atât cu apropierea, cât și cu autonomia.
Poți cere sprijin fără teamă de respingere și poți oferi spațiu fără anxietate.
Conduce la relații sănătoase, flexibile și satisfacție ridicată pe termen lung.
Atașament anxios
Teama de abandon determină căutarea continuă de reasigurare.
Gelozia și hiper‑vigilența pot eroda siguranța emoțională a ambilor parteneri.
Lucrul terapeutic se concentrează pe auto‑validare și construirea unei stări interne de calm.
Atașament evitant
Disconfort puternic față de dependență și vulnerabilitate.
Tendința de a diminua nevoi emoționale proprii și ale celuilalt.
Progresul apare prin mici pași de deschidere și exersarea empatiei față de sine.
Atașament dezorganizat
Combinație imprevizibilă de anxios și evitant: apropieri bruște urmate de retrageri.
Adesea asociat cu traume timpurii și senzația că intimitatea este periculoasă.
Necesită intervenții specializate (de ex. EMDR, somatic experiencing) pentru a reconstrui fundamentul de siguranță.
Poți avea stiluri diferite în contexte diferite
Nu este neobișnuit să ai un atașament evitant în cuplu, dar securizant în prietenie, sau un atașament anxios față de tine însuți. Stilul reflectă modul în care te-ai protejat în situațiile în care aveai cea mai mare nevoie de sprijin.
Cinci pași pentru a‑ți rescrie harta
Conștientizare – identifică tiparul prin auto‑observație, lecturi și chestionare de atașament.
Normalizare – privește strategia ca pe o formă de supraviețuire, nu ca pe un defect de caracter.
Educație emoțională – învață să numești emoțiile și să le reglezi corporal (respirație, mindfulness).
Relații corective – cultivă legături în care nevoile emoționale sunt văzute și respectate consecvent.
Terapie relațională – colaborează cu un terapeut specializat în stilurile de atașament pentru transformări durabile.
Începe procesul de vindecare
Dacă vrei să‑ți înțelegi mai bine stilul de atașament și să construiești relații sănătoase, te putem ajuta în a-ți găsi un terapeut acreditat și validat de noi, care te va ghida pas cu pas, de la conștientizare la reconstrucție.
Îndrăznește să faci primul pas spre siguranță și autenticitate.